luni, 9 aprilie 2012

NEGOCIEREA

Am hotarat ca astazi sa vorbim despre negociere datorita feedbackului din articolul trecut. Sa luam intai cazul I, Parintii.

Intradevar situatia este destul de delicata, mai ales datorita faptului ca ei sunt cei care ne-au dat viata, care ne-au crescut si ne-au sprijinit mereu cand am avut nevoie. Acesta este motivul pentru care nu trebuie sa ii mintim, dar nici sa nu ii jignim. Ne dorim sa facem ceva si avem niste parinti care sunt prea protectori(nu trebuie sa ne supere asta, inseamna ca ne iubesc), sau vor sa facem in viata ceea ce ei nu au reusit, sau se iau dupa trend(o slujba stabila, sa fii la casa ta cu nevasta si copil), idei preconcepute (pe vremea mea....).

Este esential sa nu ii jignim, sa nu uitam ca atunci cand am vrea sa avem un copil nu ne-ar place sa se poarte asa cu noi. Acum sa vedem cum impacam capra cu varza.

Trebuie sa intrebam in mod expres care este motivul pentru care ei vor sa facem acel lucru, de regula e vorba de a adopta o anumita cariera. Pastreaza un ton calm relaxat si respectuos. Intreaba daca asta e singurul motiv. Ia o foaie de hartie si noteaza avantajele, noteaza si dezavantajele. Arata-le si propunerea ta. Intreaba-i daca tin la fericirea ta si daca vor sa faci ceva ce nu iti place toata viata, si ca atare nu vei avea performante notabile in acel domeniu si ca atare nu vei avansa si nu te vei simti niciodata implinit. De asemenea spune-le ca te pricepi la lucrul pe care li-l propui, prezinta-le un plan pe termen lung dar si scurt, asta le va arata ca esti o persoana responsabila.  Spune-le ca ii iubesti si ca ii respecti. Foloseste acelasi santaj sentimental pe care il folosesc si ei asupra ta. Nu uita ca ei iti doresc binele si nu vor sa faca nimic care sa iti faca rau sau sa te raneasca, chiar daca nu recunosc deschis. Nu astepta o reactie imediata, lasa-i un timp sa rumege informatiile, vei vedea ca la o alta discutie vor fi mai deschisi. Daca ai rabdare si tenacitate vei reusi, daca renunti inseamna ca nu iti doresti intradevar sa faci lucrul ala. Nu uita ca in experienta parintilor tai poti gasi multe lucruri pretioase, si cel mai important...sunt gratis, nu vei obtine prea des ceva gratis, si ceea ce pare gratis din alta parte s-ar putea sa te coste mai mult decat pare la prima vedere si chiar decat esti dispus sa platesti.

Cat despre cazul al II-lea situatia este mai simpla. Faci parte dintr-o echipa, daca nu iti place viziunea liderului, nu te vei intelege cu el, nu vei progresa, echipa nu va functiona, demisioneaza inainte sa te dea el afara, altfel atat timp cat muncesti pentru el viata ta va fi un cosmar, nerecomandabil. Inainte de a demisiona incearca sa vezi daca problema nu e totusi la tine si poti imbunatati ceva. Oricum seful iti va da ordine, de asta esti tu subaltern iar el manager, nu uita ca el raspunde pentru deciziile lui unui superior ierarhic, sau daca e chiar patronul va da faliment, pe de alta parte si tu daca ai fi sef nu ai vrea sa ti se discute ordinele. De asemenea un sef bun iti va lua varianta in considerare daca i-o argumentezi si ii spui ca el va fi cel laudat sau poate chiar promovat daca eficientizeaza productia prin metoda pe care i-o propui. Patronului poti sa ii spui ca asta ii va creste profitul.

Ce e mai important este ca fiecare vrea sa auda ce ii iese lui din ce propui tu. Asa ca spune-i despre ceea ce vrea sa auda. Nu uita sa aduci complimente, sa spui ca esti multumit de modul cum isi trateaza angajatii, alte hotarari bune ale lui. La fel si cu parintii, multumeste-le pentru cat te ajuta sau ajutat si cat de mult te-ar ajuta sa fie deacord cu parerea ta.

Pe curand.

Un comentariu:

Cornel spunea...

In multe cazuri asea ceva (politete si calm) ar fi „impotriva firii”. Poate fi perceput ca o dovada de maturitate si schimbare in bine. Dar ca sa putem cu adevarat sa facem asta trebuie mai intai sa avem asta in noi, sa ne tratam cu politete si calm:
Sa ne placa ce vedem in oglinda.
Sa ne placa ce am facut ieri.
Sa ne placa modul cum gandim.
Fara sa actionezi, degeaba speri.
(asea ca sa si rimeze :)))